Descriere
Descriere
Tutela poate fi instituită din oficiu sau prin hotărârea tribunalului de primă instanță.
Tutela nu constituie o „prestatie” publică în sensul strict al cuvântului.
Prin includerea tutelei în Codul Social VIII ca „altă sarcină”, autoritățile competente sunt obligate să pună la dispoziție personal pentru exercitarea tutelei.
Administrarea tutelei în sine poate fi încredințată unei anumite persoane, unei asociații sau unui serviciu de protecție a copilului. Tribunalul local decide cui îi este încredințată administrarea tutelei.
Serviciul local de protecție a copilului devine „automat” tutore atunci când o mamă minoră necăsătorită naște un copil. Această tutelă încetează imediat ce mama împlinește vârsta majoratului. Tutela „automată” nu se aplică în cazul în care tatăl copilului este major, paternitatea a fost stabilită înainte de naștere și părinții au depus o declarație privind exercitarea în comun a autorității părintești.
Exercitarea efectivă a tutelei se desfășoară în cadrul dreptului privat. Persoanele care exercită tutela îndeplinesc, în mare măsură, sarcinile care, în absența acestei tutele, ar trebui să fie exercitate de părinți. Îngrijirea efectivă a copilului este, de regulă, încredințată altor persoane și/sau instituții. Un tutore reprezintă astfel persoana asupra căreia se exercită tutela în toate chestiunile (în care aceasta nu poate decide singură).
Exemple:
- Deschiderea unui carnet de economii
- Acordul pentru o operație
- Schimbarea școlii
- Stabilirea domiciliului
În cazul în care tutela este exercitată de un serviciu de protecție a copilului, aceasta se numește „tutela oficială”. O persoană angajată la serviciul de protecție a copilului este desemnată în acest sens. Această persoană își îndeplinește în mod independent sarcinile legate de tutelă.
În domeniul tutelei există dispoziții suplimentare care, datorită complexității lor, nu pot fi prezentate în detaliu în acest context.