La sfârșitul lunii august 1973, aproximativ zece mii de „muncitori străini” de la Ford din Köln au încetat lucrul în mod spontan și „sălbatic”, pentru a protesta împotriva concedierilor. Ei cereau salariu egal pentru muncă egală, în condiții demne. Greviștii au ocupat incinta fabricii. Ziua protestau, noaptea dansau. A fost un dans pe spatele tigrului. Greva a fost încheiată cu forța. Cu toate acestea, carismaticul purtător de cuvânt Baha Targün, numit de mulți „Cohn-Bendit al muncitorilor străini”, a devenit o figură cultă. Ulterior, însă, a fost supus unei presiuni juridice enorme din această cauză.

Pe baza amintirilor unor foști activiști, Nedim Hazar a scris un musical despre acest eveniment odinioară legendar. Acesta se dorește a fi un monument muzical dedicat primei generații de migranți turci. Căci aceștia nu au contribuit doar la miracolul economic. Au făcut parte, de asemenea, din istoria democrației Germaniei de după război. „Baha și anii ’70 sălbatici” povestește despre visul acestor oameni la o viață mai bună, despre dorul lor de patria părăsită și despre lupta lor pentru recunoaștere. Publicul este astfel transportat într-o călătorie în timp, într-un deceniu marcat de schimbări sociale. O călătorie între pantaloni scurți, copiii-flori, Ford Transit, „Blauer Bock” și Biblia lui Mao.

Interpretate live de o trupă de rock, un trio de coarde și instrumentiști turci, melodiile sunt inspirate din musicaluri internaționale ale epocii, precum „Hair”, „Anatevka” și opera rock „Tommy”. Regizorul Tony Dunham este englez, iar Nedim Hazar a crescut în Sydney în anii ’70. Melodia principală, „Eine Mark mehr für alle!”, a fost compusă de fiul lui Hazar, rapperul Eko Fresh. În aceasta, el sintetizează sentimentul de viață al multor muncitori și muncitoare străini din anii ’70 în versurile: „Ești un nimeni, dă-i drumul, mereu la linia de asamblare, muncitor străin.”